STRUCTURA TRIDIMENSIONALĂ A FIINȚEI UMANE, MODUL SĂU DE MANIFESTARE și CUM REUȘIM SĂ ANULĂM EFECTELE CAUZALE ALE FORMEI DUALE

Terapie transpersonală

“Opusul puterii este iubirea”

C. G. Jung

---

Trăim pe Pământ și asta ne ocupă tot timpul!

Gândindu-mă cum să încep acest material, mi-am amintit de un concetățean care-și încheia toate emisiunile televizate într-un mod similar. Modera o emisiune despre ultimile știri care ajungeau pe primele pagini ale ziarelor, comentând într-un mod acid tendința societății contemporane de a se grăbi spre o prăpastie fără fund a propriei consțiințe ignorante.

  Înainte de a merge mai departe aș vrea să atrag atenția asupra termenului “CONȘTIINȚĂ“. La fel ca multe alte cuvinte sau concepte și acesta ar putea crea confuzie prin înțelegerea defectuoasă a domeniului la care face referire. Ca să mă fac și mai bine înțeleasă, voi defini conceptul menționat în paralel cu un altul cu care adesea este confundat, anume CONȘTIENȚĂ. Nu, nu descriu același lucru și dacă suntem serioși atunci când vorbim despre asemenea concept, este important să studiem și să înțelegem de ce.

Așadar, substantivul feminin CONȘTIINȚĂ se referă la procesele de judecată în relație cu existența concretă a ființei umane. Exercitarea conștiinței presupune un act voluntar de judecată în urma căruia se va lua o decizie și se va acționa în acord cu decizia luată. Conștiința aparține minții umane, parte a ansamblului psihic, capabilă de analiză morală și etică, mereu raportată la o realitate cunoscută, fie ea prezentă sau trecută.

Pe de altă parte CONȘTIENȚA se referă mai degrabă la un spațiu superior minții, de o vastitate necunoscută, capabilă a se fragmenta într-o infinitate de părți și de a rămâne în același timp întreagă. Conștiența spre deosebire de conștiință este conținătoarea și inocentă, veșnic în acceptare și iubire față de propria sa expresie - forma (de la energie la materie). Mișcarea conștienței este reprezentată de actul de a-ți da seama, de a ști, de a cunoaște intuitiv, ca și cum un identificator interior de adevăr este cu tine constant și se asigură că ceea ce este trăit este pentru binele tău. Nu poate minți.

Pentru că are capacitatea de a se fragmenta (fractalul este un bun exemplu, dar fara a se confunda cu, pentru a exemplifica ce este și cum se manifestă conștiența) a fost analizată de mulți gânditori pe nivele. Astfel s-au elaborat teorii conform cărora anumite manifestări umane se pot încadra la cel mai de jos nivele (Ex: oamenii care manifestă cele mai înalte nivele de ignoranță) sau la cel mai înal nivel (Ex: maeștri iluminați ajunși la cel mai înalt nivel unde forma fizică (corpul) conține conștiința conștienței unice sau a minții primordiale).

Acum, având acești termeni elucidați, să ne întoarcem la tendința societății contemporane de a se arunca în prăpastia fără fund a propriei ignoranțe. Voi continua să lărgesc spațiul cunoașterii conștiente, din nou, cu ceva foarte simplu – după 1 urmează 2, adică 1 se divizează în partea sa egală și în oglindă pentru a acoperi mai mult spațiu. Vedem asta clar cu ajutorul științei când urmărim divizarea celulară.  Spuneam mai sus că, capacitatea de divizare aparține în exclusivitate conștiEnței. Dacă după 1 urmează 2, după 2 urmează 3 și aici ne oprim. De ce? Pentru că știm cu toții (adică manifestăm conștient) că experimentăm viața de la nivelul dimensiunii a 3a (totul este perceput tridimensional).

Simt nevoia aici să fac un salt cuantic și să aduc în conștientul colectiv adevărul despre un mare mister: 1 nu reprezintă sursa primordial a creației și, în același timp, nașterea lui 1 rămâne un mister pentru umanitate (cel puțin deocamdată). 1 este prima formă născută din ceea ce cunoaștem ca fiind Marele și misteriosul VID. Cum ia formă ceva din nimic încă nu știm dar am încredere în Marele Mister că va mai alimenta curiozitatea conștiinței până la infinit pentru a înțelege.

Revenind la dimensiunea a 3a și la cunoașterea conform căreia tot ce aparține acestei dimensiuni este tridimensional și dacă facem zoom-in asupra formei celei mai complexe din această realitate care este psihicul uman ne putem pune întrebarea: Cum putem să ne uităm la psihic din perspectivă tridimensională?

Simplu! Din perspectiva Fragmentării triunice Spirit, Suflet, Corp. Voi face o scurtă detaliere a caracteristicilor esențiale ale fiecărui aspect:

1. Spiritul reprezintă conștiEnța inocentă (nepărtinitoare) și conținătoare în iubire a sufletului și corpului. Cea mai înaltă formă de manifestare a Marelui Mister. Aici nu există decât iubire și fericire. Din acest spațiu conștiința este infuzată cu o stare de beatitudine care provoacă o manifestare concretă a iubirii universale. Aici este casa mult adulatei intuiții, acea mișcare indefinibilă a spiritului care seamănă cu un oracol busolă și care produce o emanație transferabilă la nivel de suflet și descifrabilă apoi în limbaj. Această emanație funcționează ca un ghid binevoitor și dezinteresat pentru suflet care, în funcție de cât de antrenat este, poate beneficia de ea au ba.

2. Sufletul reprezintă conștiInța care este duală și care nu poate judeca decât comparativ. Aici ne întâlnim cu Marele Război al Egoului între ce este bine și ce este rău. Aici stochez consecințele istoriei karmice de la prima noastră încarnare până la ultima în procesul Marii Căutări - Cine sunt EU cu adevărat?. Această întrebare reprezintă provocarea sau motivația optimă pentru ca Egoul să perpetueze o mișcare în sens evolutiv, ghidat de izul nemuritor al beatitudinii spirituale. Ca un câine de vânătoare care-și amintește că, odată, a simțit cea mai bucuroasă bucurie vânând o vulpe. În căutarea reproducerii acelei stări de completitudine, Ego aleargă să-și reîmplinească potențialul de fericire. Aici experimentez atașamentul și consecința sa, suferința. Din acest spațiu am access la dosarele istorice ale neamului de care aparțin în această viață și tot de aici mă pot întoarce să revizitez memoriile emoționale înregistrate în viața pe care încă o experimentez.

3. Corpul reprezintă forma densă, concretă a complexului Spirit – Suflet. În corp se sedimentează, precum zațul unei cafele turcești pe fundul ceștii, dovezile istoriei egotice. Corpul memorează celular tot ce sufletul simte la nivel emotional – energetic. Corpul este pământul care poate acoperi milioane și milioane de ani de evoluție și care poate suferi atunci când ruinile îngropate forțat vor să iasă la suprafață pentru a dezveli istorii uitate și îngropate în inconștientul obscur al conștiinței. Adâncimile abisale ale conștiinței ne permit să accesăm, atunci când decidem, povești arhetipale extraordinare care ne pot reconfigura peisajele interioare însă aceste mișcări tectonice mai mici sau mai mari, în funcție de adâncimea și importanța lor, se simt în corp sub formă de boală (orice fel de boală care doare fizic sau care, pe un fond de insensibilitate fizică – mai ales aceia dintre noi care am fost antrenați cu durere fizică extremă de mici copii și care ne-am închis senzorii fizici pentru a suporta – simt durerea în plan psihic sau energetic)

Important de înțeles în dinamica relației simbiotice dintre aceste 3 mari complexe este că tot ce se întâmplă într-unul, la orice nivel, se reflectă corespunzător, la fel cum o piatră aruncată într-un ochi de apă generează unde, în toate celelalte.

Să trecem mai departe acum că am creionat superficial (dar clar) scheletul ființei umane la nivel de conștiență și conștiință și să începem să coborâm sau să urcăm (e cam același lucru) și mai adânc în psihic pentru a găsi și a scoate la lumină secretul realității trăite, guvernate și amenințate de tirania suferinței egotice.

Pentru asta este nevoie să ne concentrăm atât cât putem, și dacă putem puțin atunci știm ce avem nevoie să antrenăm, asupra lumii de mijloc – SUFLETUL sau complexul psihicului dual al ființei. De ce aici? Pentru că aici ne aflăm, aici ne căutăm și aici ne găsim. În acest spațiu se adună cea mai mare cantitate de energie cosmică pentru a crea forma, indispensabilă creatorului. Creatorul fără creație nu poate exista la fel cum un pictor nu poate fi pictor în absența tabloului pictat de sine.

Îmi dau voie să deschid aici o paranteză care să atragă atenția asupra unei manifestări contemporane interesante care provoacă psihicul spre scindare la un nivel foarte înalt – tendința cât mai multor suflete de a-și nega apartenența la clasa sexuală de manifestare a formei în corp. Poate fi oare aceasta o mișcare evolutivă spre androgianism, unde cele două forțe energetice creatoare – masculin și feminin – se anulează pentru a face loc unei noi conștiențe care să populeze realitatea perceptibilă în majoritate. Deja există exemple în natură la fel de prolifice ca orice altă specie care funcționează astfel. Este oare omul una dintre speciile care tinde spre contopirea polilor, în toate planurile, pentru a naște noul om? Temă de reflecție pentru altă dată...

Tărâmul sufletului are un conducător, o formă conștientă de sine foarte puternică și abilă și acest conducător este EGO. Această formă conștientă de sine, atunci când aude întrebarea „Cine sunt?” răspunde rapid și sigur „EU”. Nu-și ascunde domnia asupra tărâmului lumii de mijloc fiind cel mai abil manipulator al minții. Pentru a putea exista, Ego trebuie să sufere. Fără suferință nu poate exista. Am putea spune că suferința este nectarul său, mana care-l face să se dezvolte.

Ce este suferința?

În cel mai simplu mod putem defini suferința folosind un alt cuvânt, foarte simplu, universal recunoscut – FRICĂ. Să suferi înseamnă să simți frică. Ca să simți frică trebuie să fii ignorant adică deconectat (adormit) de conștiența Spirit. Într-o stare de ignoranță profundă ești doar o formă animată care mișcă în interiorul roatei Samsarei (iluzia sau holograma), generând karmă sau suferință. În definitiv hrană pentru EGO.

Procesul de transformare al ignoranței în frică este unul complex și ocupă întreg spațiul psihicului, până la un moment dat (cel puțin așa se pare). Frica se naște întotdeauna dintr-o minciună foarte bine elaborată care spune că dacă nu ai, nu ești – aici A FI fiind sinonim cu FERICIREA și A AVEA cu DORINȚA. Ca să ai este nevoie să te legi (atașament) de o altă formă și astfel, să fii mereu captivul fricii de a-ți pierde existența.

În corpul fizic acest complex este foarte ușor de observat și analizat prin intermediul sistemului de dependență intracelular. Corpul fizic se construiește doar dacă se poate atașa de ceva care să-i susțină construcția. Nu se poate emana spontan fără contribuția voluntară a altor corpuri fizice și a altor conștiințe. La fel și conștiința individuală care coboară să anime corpul fizic nu poate fi detașată de pre-existența unui sistem mai mare care să-i susțină manifestarea în individualitate, prin scindare. Atenție! Procesul de divizare sau scindarea este adesea confundat cu separarea. Din perspectiva mea acest mod de a gândi este eronat și voi exemplifica: dacă vreau să fac unt este necesar să bat laptele până când grăsimea se separă de zer. Asta presupune să exercit o forță exterioară asupra a ceva deja existent care să influențeze modul de comportare al formei deja existente.

Ce este util de observat în acest caz este că altceva sau cineva în afară de mine mă forțează să mă separ ori acest lucru este imposibil la nivel de Spirit. Este adevărat doar la nivel de Suflet unde Ego manipulează spațiul mental, făcându-mă să cred că sunt o victimă a mediului exterior.

Mintea

Dacă tot am adus în discuție MINTEA să-i onorăm existența și să o lăsăm să ne explice ce este de fapt și la ce servește, astfel încât să câștige puțin credit care să o mai relaxeze.

De-a lungul timpului a fost sursă de mister, teorii și teoreme tot străduindu-se să-i învingă rezistența. Nu voi face referire la nicio astfel de teorie. Voi continua să emit concluziile personale, ca și până acum, concluzii înregistrate ca urmare a propriei călătorii de explorare în interiorul psihicului vast.

Mintea, asociată adesea cu creierul la nivel de corp fizic, este un instrument, o unealtă. O tehnologie excepțională, prezentă de la prima emanație a Spiritului în formă. Este cea mai evoluată unealtă pe care Ego sau Spiritul o poate folosi pentru a naviga interdimensional, între Spirit, Suflet și Corp. Este important din perspectiva mea să nu facem confuzie între minte și acești termeni superiori ei.

Mintea poate fi privită ca un soft care face posibilă, printr-o programare prealabilă, manifestarea în concret a unei realități. La acest nivel, procesele avansate ale psihicului se densifică generând un câmp electro-magnetic capabil de a construi contexte de manifestare a dorințelor, deci

a fricilor (vezi mai sus asocierea dintre dorință și frică). Orice creație nouă are la bază o frică.

Atenția

Combustibilul acestei tehnologii numită MINTE este ATENȚIA.

Am auzit cu toții despre faptul că, acolo unde se duce atenția se concentrează toată energia și cum frecvența energetică este lutul programabil care poate aduce în materie forma prin intermediul vibrației, mintea este deci cuptorul care poate coace realitatea fizică pe care o experimentăm zilnic. Cu cât atenția este atașată (ia ca adevăr) de o anumită imagine creată în spațiul mental/ astral, cu atât acea imagine acumulează energie suficientă pentru a se materializa. Acest atașament aparține spațiului inconștient, de obicei și este important să fie descoperit.

De aceea toate metodele de manifestare au la bază exercițiul imaginativ repetitiv. Cu cât îmi concentrez atenția, inclusiv senzorial, pe imaginea mentală a dorinței mele, cu atât îmi cresc șansele de a trăi ceea ce-mi doresc în realitatea materială.

P.S: mi-am amintit de un tip care în fiecare zi se filmează meditând pentru a-și crește la loc mâna amputată. Este o documentare interesantă a puterii de concentrare asupra unei dorințe care sper să ne demonstreze, încă odată, puterea de aducere în material a dorinței imaginare. Dacă nu-i crește mîna la loc are șanse mari să atingă o stare de conțtiență iluminată unde nu-i va mai păsa de faptul că-i lipsește un membru fizic pentru că va fi înțeles de ce a fost nevoie să-și piardă mâna. Răspunsul este foarte simplu - FERICIRE.

Știm cu toții că performanța este apanajul exercițiului făcut conștient, constant și concentrat și rezultatul unei dinamici în tensiune sau în conflict între două elemente contradictorii. O competiție între cel puțin două aspecte interioare care produc tensiune până când tensiunea este anulată de o conștientizare superioară celor 2 aspecte în conflict.

În funcție de cum îmi folosesc atenția, pot avansa spre ceea ce-mi doresc, cu riscul de a muri în proces sau să rămân captivă într-un spațiu inconștient atașat de trecut. Prezentul nu există decât dacă eu însămi îl creez punându-mi atenția pe spațiul gol dintre gânduri, acolo unde există doar potențialul dizolvării tensiunii și predând acestui gol toate proiecțiile mentale. În această stare (vânată de toți spiritualii pământului) totul este posibil și nimic nu poate amenința. Este un spațiu sigur unde, indiferent ce se întâmplă, sunt în siguranță. Nu-mi mai doresc nimic pentru că nu e nimic de dorit. Nu mai simt frică pentru că frica nu există și, chiar dacă încă percep realitatea dimensiunii în care mă mișc în formă, o fac parcă dintr-un spațiu superior unde mintea nu mai are scop așa că tace.

Așadar atenția este cea mai importantă funcție mentală fără de care mintea nu poate funcționa. Atunci când atenția este neantrenată, mintea aleargă nebună prin spațiile astrale. Aceste spații perceptibile doar la nivel mental sunt lumi în care nu se aplică legea ordinii, tronând astfel haosul care este îngrozitor de greu de navigat de o minte neantrenată - aici se naște nebunia.

Astralul este purgatoriul sufletului unde poate petrece eoni până când învață să navigheze în folosul său cu ajutorul atenției antrenate conștient. Aici ne mai găsim din când în când atunci când experimentăm stări extinse de conștiență forțat, folosind anumite substanțe care au puterea de a deschide în psihic porțile dintre dimensiuni și atenția noastră este complet fragmentată, adică aleargă prin haos fără să aibă o comandă clară care să o ajute să identifice și să captureze o formă gând specifică, care să servescă scopului conștiinței conștiente.

Ce antrenează atenția?

Răspunsul este unul cât se poate de simplu - VOINȚA sau liberul arbitru. În marele joc al dualității (vezi mai jos detalierea conceptului), liberul arbitru este mereu activ, asigurând înaintarea trupelor pe câmpul de bătălie. Dacă liberul arbitru este treaz (conștiența este trează) va putea face alegeri în favoarea binelui personal și colectiv, înălțându-se astfel vibrațional. Dacă liberul arbitru este adormit (inconștient) va merge în cerc, alegând de fiecare dată același lucru, fiindu-i frică să se opună, perpetuând suferința. Aici intervine discernământul sau capacitatea de a vedea, recunoaște și aprecia valoarea de adevăr, antrenat și el tot de voință.

Dualitatea

DUALITATEA este caracteristica imuabilă a lumii de mijloc, dimensiunea în care ne desfășurăm perceptibil existența (folosesc acest termen intenționat pentru a reaminti că ceea ce numim realitate este tot ceea ce putem percepe senzorial, la un nivel sau altul) .

Acum lucrurile se bifurcă în complexitate. Dualitatea presupune 2 realități complementare care, în relația dintre ele, provoacă suficientă tensiune cât angrenajul karmic să continue.

Aici se naște MARELE JUDECĂTOR, unul dintre rolurile complexe pe care le joacă Ego pentru a-și manifesta supremația. Ca această formă a Egoului să poată funcționa, este nevoie să existe două sisteme valorice – unul BUN și unul RĂU, unul LUMINOS și unul ÎNTUNECAT, un feminin și un masculin etc. Judecătorul va crea aceste sisteme și se va proclama autoritate supremă în ambele tabere, fiind intrinsec corupt, loial doar scopului său egotic – perpetuarea suferinței. Pentru ca acest sistem corupt să servească optim Egoului este nevoie ca starea de ignoranță să fie menținută. Spuneam mai sus ce înseamnă să fim ignoranți - adică deconectați (adormiți) de conștiența primordială a Spiritului care știe. Această ignoranță își are rădăcina într-un abis numinos al conștiinței individuale unde, odată descoperită, se dizolvă în lumina conștienței primordiale, generând atâta energie cât să reconecteze fragmentele toate (părțile scindate de Ego) și să trezească o nouă stare de fapt a formei – ILUMINAREA sau AUTOREALIZAREA cum îi spune C.G Jung. În această stare ajungem să recunoaștem FERICIREA SUPREMĂ sau starea de fapt a Marelui Spirit fără formă.

Aceasta nu este o stare pe care să o asociem cu bucuria sau plăcerea. Este cu mult peste aceste concepte rudimentare, constructe iluzorii menite să întrețină dependența de Ego. Pentru majoritatea dintre noi fericirea este ceea ce căutăm în exteriorul nostru, este promisiunea falsă a Egoului pentru a genera dorință, atașament, frică deci suferință. De aceea spunem adesea că fericirea este o stare perenă în viață. La fel ca orice altceva perceptibil această stare este condamnată unui ciclu finit al existenței. Se naște ca și consecință a unui act de împreunare și moare ca și consecință a unui act de extenuare a forței vitale. Un fel de proces de autofagie energetică a materialului. Suntem ca un produs pe rafturile conștienței, reciclabil după expirare, atâta vreme cât rămânem sub tirania Egoului.

Dacă ne gândim că la naștere ființa umană generează cea mai mare cantitate de energie, putem înțelege cum viața este un proces autofag, dependent de presiunea unui mediu fizic imposibil de controlat, mereu mai mare decât noi și în perpetuă mișcare aparent haotică provocată de infinitatea relațiilor dintre elementele interconectate interdependent.

Să ne eliberăm din această strânsoare a Egoului este cu adevărat MAREA CĂLĂTORIE a Spiritului coborât în lumea formei. Coborârea în IAD și eliminarea Egou-ului pentru a putea deschide porțile RAIULUI conștienței primordiale sfinte. Lumea de mijloc este iadul și ieșirea din iad presupune a munci eoni în haznalele inconștientului pentru a găsi sperața luminii care să ne ghideze apoi alți eoni până la ÎNĂLȚARE și intrarea în RAI.

Pare complexă treaba și este! În același timp există și o hartă care ne arată drumul drept. Ce este de notat este că acest drum, deși drept, traversează cele mai periculoase zone de război ale Egoului dual și de aceea, odată porniți la drum Ego va ști și se va înarma suplimentar pentru a ne opri. Dar cine se pornește de fapt la drum și de ce se dezidentifică de Ego? Nu oare tot o victimă a sa, un erou furios condus de o iluzie de putere?

Aici sistemul meu mă forțează să iau o pauză pentru a mă odihni. Ce simt în interior este o agitație spontană ca atunci când stau pe marginea unei stânci și privesc în jos golul. Simt o amenințare care mă face să contemplu posibilitatea de a mă retrage pentru a evita pericolul de moarte. Cum deja cunosc aceste amenințări bine, voi lua o pauză de odihnă și voi reveni pentru a face un nou salt de cunoaștere. Până atunci vă mai spun atât, cu riscul că o să fac mulți copiii interiori să plângă: Ego nu poate să moară. Poate doar să fie transformat. El este maleabil și, deși se luptă destoinic împotriva propriei dizolvări, adevărul este că este un servitor al Marelui Spirit Primordial. El este limitat la a fi bun, rău sau niciuna și trece de la o stare la alta în funcție de marea mișcare a roții Samsarei. Ce e în totalitate bun și ce este în totalitate rău? NIMIC.

Vi-l amintiți pe Iisus sau pe Budha sau pe Zarathrusta sau pe Mohamed sau pe Dalai Lama și mulți alții ca ei? Toți maeștri ai Binelui sub stindardul cărora Răul a găsit crevase ca să înflorească. Se spune că odată atinsă starea de Iluminare, karma se anulează, însă, dacă karma este rezultatului legii cauză - efect, câtă karmă au produs de fapt aceștia? Dacă ei nu existau cât rău ar fi fost anulat și cât bine ar fi rămas nefăcut? Un bine atrage tot atâta rău și un rău atrage tot atâta bine. Este obligatoriu acest lucru pentru a se menține un echilibru al sistemului dual. Singurul spațiu în care efectele binelui și ale răului se anulează este spațiul infinit care se crează atunci când ele se întâlnesc - neutralitatea.

Concluzie:

Răspunsul scurt la întrebarea: CUM REUȘIM SĂ ANULĂM EFECTELE CAUZALE ALE FORMEI DUALE

Cea mai practică și benefică practică pentru a anula efectele cauzale ale formei duale este să ne concentrăm atenția spre a cultiva starea de neutralitate în relație cu creația sau starea de prezență. Aici suntem una cu Sinele Suprem sau Marele Spirit Primordial atoateiubitor, nepărtinitor și fericit. În acest spațiu găsim liniștea și pacea pe care le căutăm cu atâta ardoare. Nu cred că am avut pacient în cabinet care să nu răspundă cu PACE și/ sau LINIȘTE la întrebarea "CE VREI?"

În acest demers primul pas este să echilibrăm balanța între binele și răul din sistemul individual. Pentru asta este important să ne raportăm la ansamblul ființei care suntem așa cum ne-am raporta la Univers - suntem un ansamblu vast spre infinit de sisteme, planuri și dimensiuni, loc de joacă al dinamicii duale dintre bine și rău, cu potențial de iluminare (de neutralizare a efectului dinamicii duale).

Dar cum facem asta concret?

Luăm de mână fiecare Ego rău (care ne forțează să trăim o realitate care ne doare sau care ne nemulțumește), îl anunțăm că va urma să-l torturăm și să-l ucidem în iubire, ca să facem loc unui frate mai bun să se nască, unul mai virtuos care va genera o realitate mai plăcută. Poate sună macabru ce spun însă asta înseamnă să te transformi, să te vindeci de ciumă. Suferi până mori și apoi renaști puțin mai fericit. Nu va însemna asta că vei fi canonizat sfânt și nici că moaștele tale vor vindeca orbii și ologii odată atinse (sau cine știe?!), înseamnă doar că începi să te trezești în adevăr - răul nu poate fi distrus și nici binele nu este atotputernic, dar Ego poate fi antrenat să manifeste ca aliat al Spiritului fericit, în acord cu legea universală a IUBIRII.

Dacă nu știi cu ce Ego să începi procesul de execuții transformatoare, îți las aici o listă a virtuților și non-virtuților care să te ghideze. Acestea sunt calități sau moduri de manifestare ale părților egotice care pot fi urmărite în timp real, zi de zi.

EGO RĂU sau NON_VIRTUTE și corespondentul său EGO BUN sau VIRTUTE

1. Mândria - Smerenie

2. Lenea - Diligență

3. Avariția - Generozitate

4. Invidia - Caritate

5. Desfrâu - Castitate

6. Lăcomie - Temperanță

7. Furie - Răbdare

8. Frică - Încredere/ Siguranță

   
   

Identifică în ce domeniu al vieții tale se manifestă fiecare demon al non-virtuții și în ce manieră: de exemplu, procrastinarea aparține Egoului Lene. Cântărește-i efectele și întrebă-te, odată ce ai acceptat adevărul despre ce anume te subjugă, dacă ești dispus să începi procesul de curățare și transformare al non-virtuții în virtute, apropiindu-te astfel de valorile imuabile ale Marelui Spirit (iubire, compasiune, echilibru, fericire, pace) conștient.

Asta va însemna să fii diligent și să participi activ și constant la "vânătoare". Să-ți antrenezi atenția pentru a putea identifica și "captura" Ego înainte ca el să manifeste comportamentul distructiv și să-l anulezi (adică să nu-i permiți manifestarea). Așa schimbăm balanța de putere și trezim formele elevate ale Egoului care să ne ajute să atiingem stări elevate de conștiință.

Exemplu de exercițiu practic - LENEA

1. Pornește de la întrebarea: ce promisiune mincinoasă și inconștientă mi-a făcut Ego Lene pentru a o lăsa să-mi controleze realitatea?

Pentru că mereu Ego minte, la fel ca orice escroc care se folosește de vulnerabilitatea și inocența victimei sale, urmărindu-și doar scopul egotic de a supraviețui și de a se înmulți. El trebuie să fi apărut la un moment dat în viața ta ca salvator și a promis ceva care ar fi urmat să te protejeze într-un context în care balanța de putere, în concret, nu era în favoarea ta (de obicei asta se întâmplă în anii de copilărie, mai ales timpurie, când suntem foarte vulnerabili fizic și psihic în relații, procesele de adaptare la mediul în care ne naștem fiind dependente de relațiile cu).

2. Spune povestea suferinței cu voce tare ca și când ai auzi-o spusă de altcineva. Ce observi?

3. Vorbind cu voce tare completează propoziția:

Sufăr din cauză că nu am .......și-mi este frică că o să........... dacă o să ..........

4. Acum ai posibilitatea de a face o alegere conștientă în relație cu minciuna pe care ți-o spui, recunoscând că ceea ce a manifestat lenea ca și mecanism de protecție nu mai este necesar - Aleg să întrerup relația cu acest Ego și să predau efectele sale karmice Marelui Spirit pentru a fi curățate. Înlocuiesc lenea cu diligența și contribui activ și conștient la construcția propriei realități.

   
   

   Mai poți folosi și tabelul de mai jos

   
   

   

   
   

   Procesul evident că este mai complex însă acesta este un bun loc de început. Succes!!