Misterioasa EMOȚIE și limbajul neînțeles al părților umbră din inconștient

"Aceste dureri pe care le simți sunt mesageri. Ascultă-le"

-Rumi-

Într-o frază, emoția este limbajul prin care părțile inconștiente, incapabile să răspundă, comunică în relație cu mediul înconjurător, pe baza unor experiențe de cele mai multe ori neplăcute, trăite sau moștenite transgenerațional sau chiar din alte vieți.

Am întrebat într-o zi un mentor: Când putem spune că suntem vindecați?

El a răspuns: Când, în loc să reacționăm la mediu, vom răspunde.

Mi-a plăcut ce a spus. Într-adevăr capacitatea noastră de a răspunde vieții poate transforma radical realitatea pe care o trăim.

Iată un exemplu simplu pentru a înțelege și mai bine ce vreau să spun.

Maria este căsatorită cu Dan de peste 10 ani. S-au cunoscut în facultate și au hotărât să se căsătorească la puțin timp după. Dan era un bărbat atrăgător și șarmant cu mare succes la femei. Nu era un student strălucit și nici nu dădea dovadă de prea multă ambiție, însă de fiecare dată când erau împreună o făcea pe Maria să se simtă specială și Mariei, care se credea o femeie neinteresantă și care avea o încredere de sine foarte scăzută, asta îi era de ajuns. Venită dintr-o familie unde s-a simțit întotdeauna o povară și o dezamăgire pentru părinții săi, mereu criticată și șantajată emoțional, atenția lui Dan hrănea acele părți din ea în suferință.

După puțin timp de la căsătorie Maria a început să înțeleagă că atenția oferită de Dan nu era neapărat o dovadă sinceră de iubire ci mai degrabă o modalitate de a obține de la ea toleranță față de alte comportamente dăunătoare. Dan se folosea de o atitudine drăgăstoasă și-i oferea atenție și afecțiune Mariei mai ales când Maria îi cerea lui Dan să depună mai mult efort pentru a asigura confortul material al familiei lor astfel degrevând-o pe ea de sarcina susținerii familiei din punct de vedere financiar. Ori de câte ori Maria deschidea acest subiect Dan se retrăgea din relație și devenea rece și indiferent.

După 10 ani de căsnicie în care Dan a continuat să fie inconsecvent din punct de vedere profesional ba chiar și mai neglijent decât la început iar afectivitatea și atenția și ele au scăzut drastic, Maria a început să se simtă din nou la fel cum se simțea în copilărie - abandonată, ba chiar folosită. O victimă.

Acum Maria este o femeie furioasă foarte reactivă și foarte critică la adresa lui Dan, indiferent ce face și total indisponibilă din punct de vedere afectiv. Suferința Mariei mici, neglijată de părinți și în special de tatăl ei, se activează acum de fiecare dată când îl vede pe Dan și din cauza aceasta nu-și mai poate păstra calmul în conversații decât foarte rar. Aceste certuri sunt acum foarte dese și o lasă pe Maria simțindu-se neputicioasă și singură. Maria reacționează emoțional cu furie care apoi se transformă în emoții mai familiare de frică și tristețe, reproducând peisajul copilăriei sale, fiind incapabilă să răspundă corespunzător realității pe care o trăiește.

Reactivitatea este o reacție spontană, nefiltrată conștient. Este limbajul părților rănite din noi la un stimul din mediu care atinge o rană nevindecată.

Capacitatea de a răspunde presupune un grad mare de conștiență de sine și de cunoaștere a peisajului nostru interior. Pentru a cultiva capacitatea de a răspunde este nevoie să fim obișnuiți cu introspecția. Să facem o muncă consecventă și susținută de autocunoaștere și vindecare care să ne ajute să aducem lumină în toate cotloanele umbrite ale inconștientului, astfel capturând Ego în încercarea sa de a perpetua suferința.

Un psiholog american al cărui nume nu mi-l amintesc acum a dat o definiție interesantă UMBREI. El a spus că UMBRA reprezintă partea ascunsă din noi de care ne este rușine - copilul care nu a avut balanța de putere în favoarea sa, și astfel, și-a format o imagine de sine negativă. Acesta este copilul care a fost victima unor părinți neglijenți și abuzivi, a unor profesori nerezonabili sau a unor colegi agresivi și nemiloși. Acesta este copilul care s-a experimentat pe sine neputincios în prea multe contexte astfel ajungând să-și asume eticheta de SLAB sau INCAPABIL în raport cu viața. Devenind adult îi este greu să privească spre realitatea copilului care a fost și să facă demersuri conștiente de a rezolva acele povești rămase neîncheiate.

Similar se poate întâmpla și transgenerațional sau ca și consecință a experiențelor karmice (din alte vieți). Dacă un părinte sau un bunic sau străbunic, chiar un unchi sau o mătușă a trăit o poveste dureroasă fără să-și găsească alinarea, datorită transferului de informație la nivel sistemic, noi putem prelua (absorbi) trăirile acelui membru și a le aduce inconștient în manifestare, până când, în mod conștient și responsabil ne oprim și ne punem întrebarea: ce anume se întâmplă în sistemul meu care provoacă această realitate neplăcută pentru mine? În acest moment ne împuternicim și ne reluăm poziția de creatori conștienți ai propriei realități și vieți. Acum avem o șansă reală de a face acele salturi în conștiență care ne vor propulsa la un alt nivel vibrațional, incompatibil cu frecvențele experimentate până atunci.

La fel, o viață anterioară închieată cu regrete, poate provoca aceste mișcări reactive inconștiente. De aceea spunem că este de dorit să murim fără regrete și să căutăm împăcarea înaintea de moarte. Pentru a nu lăsa aceste crevase deschise pentru ca Ego să perpetueze suferința într-un mod circular și în viața următoare.

Am pe frigider această diagramă unde sunt trecute multe emoții. În centru sunt trecute ceea ce unii consideră a fi emoții de bază. Când o privesc îmi amintesc de roata Samsarei și de tendința Egoului de a complica lucrurile pentru a ne ține cât mai mult timp strânși de nodul Gordian al lumii de mijloc.

Pentru mine există doar 4 emoții:

• frică,

• furie,

• tristețe,

• bucurie

Toate cele 4 sunt interconectate și aparțin Egoului. Bineînțeles că se pot manifesta în tot felul de moduri, explicând existența acestei diagrame, însă dacă știu să mă raportez la ele fără să mă pierd în labirintul minții, voi vedea repede că voi reuși să-mi calmez părțile inconștiente și reactive mai ușor.

Să luăm un exemplu concret:

Soțul meu întră în casă și îmi spune că în drum spre casă a uitat să ia pâine. A fost prins cu un apel telefonic și a uitat. Imediat ce aud, simt cum se trezește o parte furioasă. Dacă mă opresc înainte de a izbucni și deschid un dialog interior cu partea inconștientă care s-a trezit în durere, voi înțelege repede ce parte Ego din mine s-a înfuriat și care este povestea sa. Foarte probabil că în spatele furiei stă, bineînțeles, o frică.

InC: - Nu mă pot baza pe el pentru nimic. Asta înseamnă că trebuie să fac totul singură și acest gând mă copleșește. Mi-e frică că nu voi reuși etc. etc. etc....Dialogul poate continua până când voi avea o imagine clară în imaginația mea cu mine, într-o altă circumstanță în care m-am simțit copleșită și singură, cuprinsă de frică și sub amenințarea circumstanțelor în care mă aflam, cel mai probabil în copilărie sau adolescență.

Emoția conectează două stări de conștiință, una conștientă (prezentă) și una inconștientă (care aparține trecutului). Este puntea dintre conștient și inconștient care permite revenirea la un stadiu neintegrat al existenței, la o poveste neterminată. Este vocea care anunță că o parte prizonieră s-a trezit și are nevoie de atenție, are nevoie să fie ascultată, recunoscută și ținută în brațe. Are nevoie să fie eliberată și, astfel, vindecată. Bineînțeles că tot acest proces va fi unul imaginar, facilitate de o altă persoană sau făcut în liniștea propriilor stări meditative, însă la fel de real ca orice altceva.

Ce este realitatea, de altfel?

Suma tuturor percepțiilor senzoriale - ce văd, ce gust, ce ating, ce aud, ce simt, fie că poate sau nu fi validat de altcineva, ca martor activ.

Pentru că am adus în discuție un termen din nou foarte controversat - REALITATEA, mă voi opri puntru o respirație ca să aduc câteva clarificări despre ce știu eu că este realitatea.

Realitatea cuprinde întreaga creație, văzută și nevăzută, cunoscută și necunoscută. Din acest motiv nimeni și nimic nu o poate cuprinde pe de-antregul în simțire (ca rezultat al citirii prin intermediul simțurilor de bază - văz, auz, gust, atingere, senzație, emoție) și nimeni și nimic nu poate contesta o realitate individuală.

Într-un cuvânt, REALITATEA este POTENȚIAL și poate fi catalogată în 3 mari categorii,(vă amintiți că trăim tridimensional)

1. realitate trecută

2. realitate prezentă

3. realitate viitoare (necunoscută)

fiecare dintre cele 3 categorii având 2 (dualitate) subdiviziuni:

a. văzută (suma percepțiilor senzoriale verificabile)

b. nevăzută (aici cuprindem visele sau orice act imaginativ indescriptibil prin limbaj comun și totalitatea percepțiilor subtile individuale și/ sau colective)

Pentru că niciunul dintre aceste tipuri de realitate nu poate fi validată de totalitatea indivizilor conștienți de pe glob, în același timp, ea rămâne o prezumție, deci o ILUZIE.

Mai multe despre abordarea mea terapeutică aici.

Mulțumesc pentru atenția ta!